O zi trista...



O zi trista pentru mine...
Fiinta care a fost langa mine din clasa a 3 a,cea care era mereu gata sa ma apere chiar daca ea era un ghemotoc de blana...a murit :(.E vorba de pisicuta mea.E greu...deja mi-e dor de ea...desi au trecut decat cateva ore.
Ea venea mereu prima cand intram pe usa si avea mereu grija "sa ma certe"pentru ca am plecat de acasa si am lasat-o singura.Avea grija sa ma odihnesc,ma chema mereu in dormitor sa stau in pat cu ea.
Daca tipam era prima care venea sa ma apere,ma apuca de haine,de picior,de mana...de ce gasea mai repede si incerca sa ma traga dupa ea,sa ma scape.Cand mancam era in stare sa-mi ia din gura de pofticioasa ce era.Mereu facea cate ceva si ne facea sa radem.In clasa a 3 a invata cu mine.Suparata ca nu-i acord atentie,se aseza pe caietele mele si abia daca reuseam sa scap de ea.Daca ma uitam la un film la calculator in cateva minute era in fata monitorului.Ca sa atraga atentia dormea pe televizor,doar ea stie saracuta cate busituri a luat pentru ca mai mereu cadea.Cand era micuta se suia pe perdea pana sus si de acolo isi dadea drumul.
Era in sufragerie,a incercat sa vina dupa mine in dormitor,dar nu a mai avut forta necesara decat sa faca cativa pasi.Mama mi-a zis sa vin sa o iau de jos.Am adus-o in dormitor,vazand ca se simte foarte rau l-am chemat pe tata sa ma ajute sa o iau.Aproape ca a murit in bratele lui...:(
Era langa mine cand plangeam,cand radeam,cand eram bolnava.
O sa-mi fie tare dor de ea,dar stiu ca viata merge inainte...trebuie sa trec peste...
Azi.mai mult ca oricand imi apreciez mama.care desi bolnava,a gasit taria sa ma incurajeze...
A ales sa moara intr-o zi frumoasa de noiembrie...:(


6 comments:

  1. Regretele mele.... sincer îmi pare rău de pierderea suferită... iubesc pisicile la fel de mult şi ştiu cât tare poate să doară... :(

    ReplyDelete
  2. Offf...imi pare tare rau,stiu ca o ai demult.Era o frumusete de pisica.pe cuvant :(

    ReplyDelete
  3. :((Ai mai,parca nici nu-mi vine sa cred.O ai de atat timp...si acum.Sa fii tare,trebuie sa treci peste toate! :)Poate o sa-ti iei alta!

    ReplyDelete
  4. Imi dau seamna cat iti e de greu acum,atat timp obisnuita cu ea :(.Am avut si eu animalute care au murit si tare greu m-am obisnuit cu ideea

    ReplyDelete
  5. Imi pare sincer rau ! Suferim cu totii atunci cand, dupa ce ne atasam de cate un animalut, acesta moare...Eu am plans cand l-am pierdut pe Gip, cainele meu lup...Dumnezeu sa-i odihneasca in pace, acolo in raiul lor...
    Ei, din pacate, traiesc mai putin decat noi...
    Singurul sfat: I-ati alta pisicuta !

    ReplyDelete

Spune-ti parerea

Powered by Blogger.