Fiicele doctorului March - pasaj

In ultima vreme citesc destul de mult si ma bucura asta, ca mi-am recapatat din nou cheful de a citi. Si tot in ultima vreme am inceput sa citesc romane de dragoste de Sandra Brown, Nora Roberts etc.. Inainte nu ma incantau, chiar refuzam sa le citesc, insa am o prietena care citeste acest gen de carti si se pare ca m-a molipsit si pe mine.
Pe viitor poate voi scrie despre aceste carti.Azi insa o sa scriu un pasaj din Fiicele doctorului March, care mi-a placut la nebunie. Un pasaj asupra caruia putem reflecta cu totii, si sa ne intrebam cati dintre noi am putea face acest lucru.
- Craciun fericit, mamico! Iti multumim pentru carti. Am citit putin si avem de gand sa facem asa in fiecare zi, strigara fetele in cor.
- Sarbatori fericite, fetitele mele! Imi pare bine ca ati inceput imediat si sper ca o sa continuati. Dar as vrea sa va spun ceva inainte de a ne aseza la masa. Nu departe de aici zace o femeie cu un copil nou-nascut. Sase copii stau ingramaditi in acelasi pat, ca sa-si tina de cald unul altuia, pentru ca n-au lemne de foc. N-au nimic de mancare si baiatul cel mare a venit sa-mi spuna ca mor de frig si de foame. Dragele mele, nu vreti sa le dati lor masa voastra de dimineata, ca un dar de Craciun?
Le era tuturor groaznic de foame, fiindca o asteptara aproape o ora si o clipa nimeni nu zise nimic; dar numai pentru o clipa, deoarece Jo izbucni cu vioiciune:
- Ce bine ca ai venit inainte ca noi sa incepem masa!
Pot sa vin si eu sa-ti ajut sa duci lucrurile la copii cei saraca?, intreba Beth cu inflacarare.
- Eu duc smantana si briosele, adauga Amy, cedand eroic bucatele care ii placeau cel mai mult.
Meg acoperise deja mancarea si puse  toata hrisca intr-un castron mai mare.
- Eram sigura ca nu o sa refuzati, zise doamna March multumita. Veti veni toate cu mine sa ma ajutati, si la intoarcere mancam paine cu lapte si ne saturam noi la pranz.
Intr-o clipa fura gata si pornira hotarate la drum. Din fericire, era devreme si mergeau pe strazi laturalnice, asa incat putini trecatori le vazura si nu rase nimeni de grupul ciudat pe care-l formau.
Ajunsera intr-o odaie saracacioasa, goala, cu geamurile sparte, fara foc, cu asternuturi ferfenita unde stateau ingramaditi o mama bolnava, cu un copil care scancea si cativa altii, palizi, infometati, gemuiti unul intr-altul sub acceasi patura veche, ca sa nu inghete de frig. Cand fetele intrara facura niste ochi mari de mirare si buzele invinetite se destinsera intr-un zambet.
- Ach,mein Gott*, au venit niste ingeri buni la noi! , striga femeie plangand de bucurie.
- Caraghiosi ingeri, cu capisoane si manusi, zise Jo, facandu-i pe toti sa rada.
Intr-adevar , dupa cateva minute, s-ar fi zis ca niste spirite bune se pusesera pe lucru acolo. Hannah, care adusese lemne, facu focul si astupa geamurile sparte cu palarii vechi si cu propria pelerina. Doamna March ii dadu mamei ceai si fiertura de ovaz, promitandu-i sa o ajute cu tot ce putea, in timp ce infasa cu dragoste pe cel mic, ca si cand ar fi fost al ei. In tot acest timp, fetele pusera masa, ii dusera pe copii langa foc si-i hranira ca pe niste pasarele infometate, razand, vorbind si incercand sa inteleaga engleza lor caraghioasa, stalcita.
- Das ist gut! Die Engel-kinder!**, strigau cei mici, mancand si incalzindu-si mainile rosii la flacara jucausa din soba.
Fetelor nu le mai spusese nimeni "ingeri" pana atunci si acest cuvant le bucura tare mult, mai ales pe Jo, care fusese poreclita "Sancho" de cand se nascuse. A fost o masa foarte fericita, desi ele n-au gustat nimic din ea, si cand plecara lasand bucuria si speranta in urma lor, nu cred ca mai existau in tot orasul patru fiinte mai fericite decat fetitele infometate, care renuntasera la micul lor dejun copios, multumindu-se cu paine si lapte in dimineata de Craciun.
- Asta inseamna sa-ti iubesti aproapele mai mult decat pe tine insuti si-mi place, zise Meg, asezand darurile, in timp ce mama lor se dusese in odaie de sus, ca sa aleaga niste haine pentru bietii copilasi Hummel.
 * - O , Dumnezeule! ( lb.germana )
** - Ce bine e! Copii-ingeri ( lb. germana )

Eu sper ca va face si pe voi sa reflectati si ca ati ramas macar putin impresionati...
Vor mai urma si alte pasaje din aceasta carte pentru ca am observat ca sunt destule, iar cand voi termina de citit primul volum voi scrie cu mare placere despre aceasta carte.
Daca v-am facut curiosi cartea a aparut saptamana aceasta in colectia Adevarul "101 carti de citit intr-o viata" si o gasiti la pretul de 10,99.

7 comments:

  1. Foarte impresionant, aproape ca mi-au dat si lacrimile citind. Chiar avem de invatat din acest pasaj. Multumim ca l-ai postat aici pentru noi...

    ReplyDelete
  2. @Raluca Cu multa placere. Uneori e impresionat cat de multe lucruri poti invata din cateva randuri ale unei carti bune.

    ReplyDelete
  3. Am auzit ca cele scrise de Sandra Brown sunt cele mai bune, insa ceva romane psihologice imi poti recomanda?

    ReplyDelete
  4. Iti recomand cu caldura romanele lui Mihail Drumes: Invitatie la vals, Scrisoare de dragoste, Elevul Dima dint-a VII. In special pentru felul in care sunt conturate personajele principale, cum sunt expuse traile acestora si nu in ultimul rand ptr povestile de dragoste.
    Sau Cronica unei morti anuntate.
    Momentan atat in vin in minte.

    ReplyDelete
  5. De ce nu Romantica lui C-tin Chiriţă?

    ReplyDelete

Spune-ti parerea

Powered by Blogger.